O cruce insemnata cu numele lui Mircea Vulcanescu, fara ca mormantul sa fie al bietului filosof care a murit in jertfa crestina (s-a intins pe jos, la carcera, in mocirla neagra si intunecoasa, indemnandu-i pe cei tineri sa se aseze pe trupul sau si sa isi salveze astfel viata. "Sa nu ma razbunati", i-au fost ultimele cuvinte din viata).
Calugarul, astazi batran, cu barba alba, curata, nu-si aminteste. Cere insa iertare. Si este iertat. "Nu sunt preot, doar un netrebnic de calugar", spune batranul alb, cu centura groasa la mijloc care ascunde parca, nu stiu de ce, o autodetentie.
Calugarul, astazi batran, cu barba alba, curata, nu-si aminteste. Cere insa iertare. Si este iertat. "Nu sunt preot, doar un netrebnic de calugar", spune batranul alb, cu centura groasa la mijloc care ascunde parca, nu stiu de ce, o autodetentie.
Tulburator destin! Un calau marturisitor, in smerenia credintei, isi duce veacul inconjurat de oasele victimelor sale… Fiecare zi este o noua marturisire a propriilor atrocitati… Fiecare noapte ascunde ceasuri de rugaciune, de planse iertari, in mireasca sfintilor de la Aiud.