O cruce insemnata cu numele lui Mircea Vulcanescu, fara ca mormantul sa fie al bietului filosof care a murit in jertfa crestina (s-a intins pe jos, la carcera, in mocirla neagra si intunecoasa, indemnandu-i pe cei tineri sa se aseze pe trupul sau si sa isi salveze astfel viata. "Sa nu ma razbunati", i-au fost ultimele cuvinte din viata).
Calugarul, astazi batran, cu barba alba, curata, nu-si aminteste. Cere insa iertare. Si este iertat. "Nu sunt preot, doar un netrebnic de calugar", spune batranul alb, cu centura groasa la mijloc care ascunde parca, nu stiu de ce, o autodetentie.
Calugarul, astazi batran, cu barba alba, curata, nu-si aminteste. Cere insa iertare. Si este iertat. "Nu sunt preot, doar un netrebnic de calugar", spune batranul alb, cu centura groasa la mijloc care ascunde parca, nu stiu de ce, o autodetentie.
Tulburator destin! Un calau marturisitor, in smerenia credintei, isi duce veacul inconjurat de oasele victimelor sale… Fiecare zi este o noua marturisire a propriilor atrocitati… Fiecare noapte ascunde ceasuri de rugaciune, de planse iertari, in mireasca sfintilor de la Aiud.
Ce frumoasa si tulburatoare poveste de viata, cat de coplesitoare truda crestina pentru un fost calau, sa jertfeasca pana la capatul vietii intru marturisirea si iertarea tuturor tortionarilor romani!Le-am multumit la toti cei care m-au batut si i-am intalnit dupa", spune fericitul supravietuitor. Fericit pentru ca a cunoscut astfel frumusetea credintei, puterea lui Dumnezeu. Astazi, Tache Rodas isi imbratiseaza calaul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu